Cielo
Moșul care ține magazinul cu hrană pentru animale adeseori chiulește de la tejghea și trece drumul la oficiul Loteriei Române, unde-și mai omoară și el urâtul. Am trecut într-o zi să cumpăr bobițe cățelului și-am găsit ușa închisă, deși, conform programului, trebuia să fie deschis. Cunoscându-i patima moșului, am mai stat câteva momente și n-am greșit: curând l-am văzut trecând pe zebră, fluturându-și cheile, ca să-mi deschidă.
-Cum merge norocul azi?
-Eh, stau și eu la aparat, cu un ochi pe ecran și cu unul pe geam la magazin, mai bag mărunțiș să treacă timpul... Decât să șed singur cuc la tejghea, unde oricum nu trece mai nimeni pe la ora asta...
-Și-ați câștigat ceva pân-acum?
-Azi nu! Dar dacă-ți spun ce-am pățit odată... M-am jurat că eu în loterie niciodată nu mai calc! Și nici n-am mai călcat vreo 15 ani... Prin anii ’90 mai jucam la Loto 6 din 49, plăteam bilete din alea simplificate, cu șanse mai mari de câștig! Dar pe vremea aia erau mult mai ieftine, nu ca acuma, vreo 200 de lei unul... Ei, și odată mi-am încercat norocul la o tragere cu premiul cel mare un Cielo. Știi ce erau Cielo-urile?
-Ba bine că nu! Când eram eu mic toată lumea mergea cu Dacia, automobilul național, și numai baștanii mergeau cu (Daewoo) Cielo. Am văzut mașina asta mai mult prin reclame la televizor decât pe stradă!
-Ei, eu nu mergeam cu Dacia, aveam pe vremea aia două Oltcit-uri, unul al meu și unul al nevesti-mii. Și mi se scurgeau ochii după Cielo ăla scos la bătaie la loterie, costa pe vremea aia vreo 21 de milioane... Am băgat talon la Loto 6 din 49 și într-o vineri, când s-au anunțat rezultatele extragerii la televiziune – că pe vremea aia nu era Internet pe la noi – numai văd că-mi ies toate cele 6 numere la rând! Pfaai, am simțit c-a picat cerul pe mine! Tot weekendul mi-am făcut vise despre mașină, cum o luăm, de ce culoare... Dar a trebuit să aștept până luni, când deschidea la Loterie. Ei bine, la prima oră din prima zi a săptămânii, m-am dus la agenția din Centru și i-am dat caseriței buletinul de identitate și talonul cu toate cele 6 numere bifate. Și numai ce aud că-mi zice: stai, dom’le, nu te ambala, că n-ai picat pe schemă! Așa, doar cu numerele bune, avem mai mulți ca dumneata pe țară! Când am auzit, să mi se facă rău, nu alta! Bine că tot am luat ceva bani, dar nu cât de-un Cielo, ci cam cât jumate de autoturism obișnuit...
-Nu-i rău nici asta, vorba unui sas: sunt bani pe care îi iei, nu-i dai...
-Vai, dar așa de tare m-am dezumflat, că am zis că toată viața eu în Loterie nu mai calc! Dar acuma ce să fac, dacă aici am magazinul peste drum de ea? Uneori stau ceasuri întregi și nu intră nimeni. Îmi zic: mai pip o țigare și mă duc o țâră până dincolo, mai joc niște mărunți! Dar niciodată bani mari n-am mai băgat... Uite, numai săptămâna trecută stăteam pe picior de plecare, una să mai pip și dacă nu vine nimeni, să mă duc! Și de ciudă că n-a intrat nimenea, zic: las’, mai pip încă una! Și când eram la a doua, numai odată intră o cucoană și-mi cumpără o cușcă de pisici de 90 de lei! Ei, vezi? Dacă plecam după prima țigare, pierdeam o comandă babană!
-Nebănuitele beneficii ale fumatului... Pe de-o parte, că pe de alta, doar doi plămâni aveți, iar dacă se strică, nu-i puteți înlocui ca pe piesele de schimb de la Cielo!
-Lasă, că asta-mi spune și doctorul, dar dacă mâncare nu, pipă nu, aia nu, aia nu, la ce bun să mai trăiești?
În timpul ăsta intră pe ușă o cucoană cu un bișon în brațe și mă văd nevoit să ies afară din magazin, căci cățelul meu se uita cu prea mult interes la brațele madamei și am ghicit că următoarea lui mișcare va fi una de escaladare... Al naibii moș, îmi zic în sinea mea: și două mașini, și două magazine (căci nu doar pe cel pentru animale de companie îl avea, ci și pe unul cu articole de pescuit), și păcănele și bilete la loto! Dar tipul ăsta de oameni sunt parcă predestinați să-nvârtă banii, că dacă nu învârt nimic nici liniște n-au...
Curând după discuția asta am întâlnit un Cielo într-o parcare și l-am privit cu milă: O mașină cam joasă pentru vremurile de-acum, caroseria destul de afectată, nimic nu pare a o deosebi de Dacie în afara fotoliilor parcă mai spațioase. Și a firmei! Căci firma Daewoo e mai cunoscută pe plan mondial și nu doar pentru automobile... Dar la un moment dat, prin anii 2000 – 2010, a dispărut fie prin desființare, fie prin preluare de către o altă companie. Cert e că cel mai ieftin autoturism Daewoo, Matizul, a reapărut în variantă nouă, cu mici modificări la design, sub sigla Chevrolet Spark. Nimic nu-i veșnic! Dar, când te uiți la idolii anilor ’90, la Cielo și la surata lui, Nubira, ca la niște piticanii demodate, îți dai seama cât de mult a trecut timpul și cum s-a schimbat moda...
M-am întors acasă cu o pungă de boabe pentru cățel și o sugestie de lectură pentru mine: Două loturi (lozuri), de Ion Luca Caragiale. După ce mi-o reîmprospătez, o să i-o duc și negustorului meu vițios ca s-o citească. Vorba aia, mai există și cărți care nu-s de joc!